Cati dintre noi putem sa ne mandrim ca avem pe cineva,un prieten adevarat,pe care sa ne bazam indiferent de situatie si care sa ne ajute neconditionat atunci cand avem nevoie? cati oameni ar fi in stare sa ne iubeasca neconditionat nefiindu-ne parinte sau frate? de cate ori am simtit cu adevarat ca secretele noastre sunt la loc sigur?
daca ar fi sa fiu intrebata cu ce am ramas cel mai bun din aproape 4 ani de liceu,n-as ezita sa raspund,ca am ramas cu o prietenie adevarata si ca am avut onoarea sa cunosc o persoana speciala care m-a schimbat in bine,care m-a ajutat,sfatuit,certat atunci cand am gresit. n-as ezita sa spun ca i-am oferit toata increderea si ca nu m-a dezamagit niciodata,ca mi-a fost alaturi atunci cand mi-a fost cel mai greu si mai ales ca de fiecare data a simtit cand am avut nevoie de ea.
poate ca nu am apreciat-o la adevaratul ei nivel,pentru ca asa sunt oamenii,nu stiu sa aprecieze ceea ce au sau ceea ce li se ofera,dar pentru mine ramane deosebita si va ocupa mereu un loc inalt in inima mea.
mi-e greu sa ma gandesc la faptul ca termin scoala si ca va pleca,fiecare isi va urma drumul si poate nu o sa mai fim cum suntem acum. e ciudat pt mine,pt ca niciodata nu am fost dependenta de o persoana,dar cu ea e altfel...tin la ea asa cum tin al sora mea si mereu i-am luat apararea atat cat am putut.ma doare cand vad ca altii o critica,e ca si cum cineva m-ar vorbi de rau si as fi de fata.
un lucru e cert,e persoana pe care ma bucur cel mai tare ca am intalnit-o si nu pot sa-i doresc decat tot binele din lume!
te iubesc..surioara:X
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu