Te poti pierde uitandu-te in ochii mei fara ca eu macar sa stiu de existenta ta. E posibil sa-ti par inganfata, inaccesibila... si poate chiar sunt asa uneori. Bine ai venit... acesta este blogul meu.

luni, 15 martie 2010

degeaba

m-am gandit sa scriu depre sentimente,despre iubiri trecute,despre dezamagiri,pareri de rau,priviri in urma,sperante spulberate,vise uitate si promisiuni desarte. m-am gandit sa scriu despre ieri si dspre cum vad eu mainele,despre viitor si surprizele vietii. si am realizat ca nu are rost. ca toate trec,unele chiar inainte sa se implineasca. sunt dezamagita,sunt debusolata,lipsita de speranta. increderea a ajuns la cel mai slab nivel pt ca nu inteleg cum poti avea incredere in cei din jur cand nu esti capabila sa ai incredere in propria persoana.

am invatat ca puterea cuvanului este nula,ca se pierde in vant precum fumul de tigara. ca ce spunem azi,maine sau peste 5 minute se uita. uitam noi,cei care rostim,dar poate nu uita si cei pentru care rostum si asta doare.

sentimentele se spulbera intr-o secunda,chiar daca le-au trebuit ani grei sa se cladeasca. nu mai cred in iubire,ea nu exista. nu este decat o amortire a creierului pt o anume perioada de timp. dupa ce trece aceasta perioada tot ce ramane este cruda obisnuinta...

1 comentarii:

Anonim spunea...

Iti impartasesc parerea.si eu am fost dezamagita de oameni pana am ajuns sa banuiesc in fiecare clipa ca partenerul meu de discutie ar putea spoi adevarul.Dar iti zic:nu trebuie sa-ti pierzi increderea!mai sunt oameni amabili care-si deapana marturisirile cu onestitate,oameni nobili si frumosi.
Iar in ce priveste dragostea...este adevarat ca iubim si suferim dupa ce a trecut dragostea.Si totusi nu ne putem abtine sa nu ne indragostim.De ce?Pentru ca e atat de bine.Pentru ca dragostea ne face fericiti,oricat ar tine ea,ne da o stare de vis asemeni unui drog,ne da sperante,dorinte,nebunie,minuni.Ne croieste un drum...chiar daca este presarat din loc in loc cu lacrimi.

Trimiteți un comentariu