condamnata la viata...printre morti

uneori simt nevoia sa ies,sa ma plimb,sa stau pe banca in parc si sa privesc oamenii din jur. alteori simt nevoia sa ies in club si sa vad in jurul meu distractie si voie buna pana dimineata. vreau sa vin la scoala si sa am chef de o ora intreaga de sport. sau poate sa organizez drumetii...sa fac miscare,sa simt ca sunt in viata.

realizez cu stupoare ca traiesc printre oamnei morti. niste morti in viata. cel putin noi tinerii,la capitolul "chef" suntem praf.si faza aiurea e ca toata treaba asta e contagioasa.

aud oamnei mai in varsta cum isi imparatsesc evenimentele din tinerete si mi dau seama ca suntem total diferiti. erau asa de vii,oricarui lucru ii dadeau viata cu toate ca nu aveau posibilitatile noastre.iar noi aveam atatea si nu profitam. nu suntem capabili sa facem nimic,ne scurgem asa,incet si la 20 de ani ne comportam ca la 40...e trist,dar e adevarat