intelege-ma

scriu pt tine,pt ca stiu ca ma citesti si mai stiu ca nu ma intelegi si poate ma judeci. nu te condamn,pentru ca incerc sa te inteleg.

stii,se intampla uneori sa gasesti o persoana si sa ti se para perfecta.faci totul pt ea,ti se pare centrul Universului tau,simti ca e creata special pt tine si nu stii cum sa-i multumesti lui Dumnezeu ca ti-a trimis-o. si te arunci cu capul in fata in tot ce tine de ea si e perfect.

brusc,fara sa-ti dai seama,primesti o lovitura fara sa stii din ce directie a venit si cazi si esti ranit.si stai acolo jos,cerand ajutor si nu te vede nimeni. cu timpul,dupa grele incercari,iti revii,dar pt a te vindeca,te umplii de ura si neincredere si-ti zici de mii de ori,ca niciodata nu o sa mai crezi nimic din ce ti se spune si ca nu o sa mai pui suflet indiferent de situatie. si ajungi sa crezi chestia asta si se transforma intr-un mod de viata.

apoi,din senin,apare altcineva; o persoana calma,prietenosa,mereu aproape cand ai nevoie de ea,care vezi ca ar face orice pentru tine. vezi ca te place,te respecta.te iubeste chiar si-ti spune asta. si tu esti rece,nu crezi nimic,nu vrei sa crezi,esti o piatra cu chip de om care nu vede dincolo de momentul de fata. si respingi tot ce ti se ofera,respingi cu atata detasare incat pari ipocrit si dai impresii gresite,dar nu-ti dai seama,pt ca ceea ce faci,nu e altceva decat o reactie normala pt tine.

faptul ca-i faci pe altii sa sufere pt tine nu te schimba cu nimic,iti continui drumul tau fara remuscari,sau ma rog,unele foarte mici si nu zici decat: o sa ma uite,o sa vina o zi in care o sa uite ca am existat...