astea imi zgandara timpanu' zilnic...

...si multe altele:P

condamnata la viata...printre morti

uneori simt nevoia sa ies,sa ma plimb,sa stau pe banca in parc si sa privesc oamenii din jur. alteori simt nevoia sa ies in club si sa vad in jurul meu distractie si voie buna pana dimineata. vreau sa vin la scoala si sa am chef de o ora intreaga de sport. sau poate sa organizez drumetii...sa fac miscare,sa simt ca sunt in viata.

realizez cu stupoare ca traiesc printre oamnei morti. niste morti in viata. cel putin noi tinerii,la capitolul "chef" suntem praf.si faza aiurea e ca toata treaba asta e contagioasa.

aud oamnei mai in varsta cum isi imparatsesc evenimentele din tinerete si mi dau seama ca suntem total diferiti. erau asa de vii,oricarui lucru ii dadeau viata cu toate ca nu aveau posibilitatile noastre.iar noi aveam atatea si nu profitam. nu suntem capabili sa facem nimic,ne scurgem asa,incet si la 20 de ani ne comportam ca la 40...e trist,dar e adevarat

degeaba

m-am gandit sa scriu depre sentimente,despre iubiri trecute,despre dezamagiri,pareri de rau,priviri in urma,sperante spulberate,vise uitate si promisiuni desarte. m-am gandit sa scriu despre ieri si dspre cum vad eu mainele,despre viitor si surprizele vietii. si am realizat ca nu are rost. ca toate trec,unele chiar inainte sa se implineasca. sunt dezamagita,sunt debusolata,lipsita de speranta. increderea a ajuns la cel mai slab nivel pt ca nu inteleg cum poti avea incredere in cei din jur cand nu esti capabila sa ai incredere in propria persoana.

am invatat ca puterea cuvanului este nula,ca se pierde in vant precum fumul de tigara. ca ce spunem azi,maine sau peste 5 minute se uita. uitam noi,cei care rostim,dar poate nu uita si cei pentru care rostum si asta doare.

sentimentele se spulbera intr-o secunda,chiar daca le-au trebuit ani grei sa se cladeasca. nu mai cred in iubire,ea nu exista. nu este decat o amortire a creierului pt o anume perioada de timp. dupa ce trece aceasta perioada tot ce ramane este cruda obisnuinta...

si te-ai udat?

zapada topita,noroi,eu,Catalina,un domn de vreo 25 de ani,un domn de vreo 45 de ani,Gara de Nord

nenea de 25 de ani catre mine: Hai treci fata mea,ce ochi frumoshi ai,manca-ti-ash pasarica ta!
eu,catre Catalina: vai de capul meu!
catalina:(in mijlocul strazii cu gura mare): lasa fata ca si eu am luat m**e pana acum! traducere(m au injurat unii)
.in timpul asta,pe langa noi trecea un nene,cel de vreo 45 de ani, care buimacit de ceea ce auzise foarte bine se intoarce:
-si te-ai udat????

am ras juma' de ora pe faza asta si chiar ma gandeam cum o fi frate,sa treci pe langa unele pe strada si sa auzi :"lasa ca si eu am luat m**e pana acum",fara sa stii care e ideea?

asteptarea asta...

unul dintre lucrurile pe care nu suport sa le fac este sa astept. sincer,nu stiu cui ii place sa astepte,dar p mn pur si simplu ma scoate din sarite. si mai e o chestie,care tot asa,ma sacaie:nu reusesc sa percep modul in care trece timpul. adica da,urmeaza sa se intample o chestie nasoala,sa dai un examen spre exemplu si nu stii frate cum de trec lunile,asa,ca niste minute parca. iar cand astepi o chestie misto,e invers,minutele ti se par luni. la scoala,simt ca mor 6 ore in banca,dar cand ies sau cand imi petrec timpul intr o companie placuta,se scurg orele intr un mod inexplicabil.

asta mi se intampla acum,o astept pe mama.vine din italia. in momentul asta e prin Timisoara. ziua asta mi s a parut imensa,pana la 4 de dim,cand o sa plec sa o iau din Ploiesti o sa mor de nervi. si stiu sigur ca o sa mai astept si acolo. data trecuta cand a venit,adica acum 10 luni,am asteptat 4 ore. simteam cum prinsesem radacini,tulpini si frunze in masina,astepatand!!!

e ora 8:50,doar 8:50..........

ma pierd...

...in ganduri,in sentimente,in trairi,in vise... ma simt inutila si neinsemnata. mi s pare ca sunt lipsita de gusturi,de idei,de pretentii. oricine e "mai tare" ca mine. ma multumesc mereu cu putin si am senzatia ca nu merit mai mult. ma lupt zilnic cu ganduri care nu mi dau pace si tresar la orice fleac. uneori tremur,nu mai am autocontrol si simt cum parca imi tasneste sangele din vene....

pe zi ce trece sunt mai rau,interiorul meu e varza,sufletul nu mai e suflet,e plin doar de umbrele trecutului care ma bantuie....

monstruletzii din parul ei...

ideea e ca nu stiu ce reactie sa am,dar stiu ce reactie imi da situatia asta:DE MANCARIME!!! cert e ca nici nu stiu sigur daca ceea ce am vazut,era o lighioana mica,mica si inocenta,sau o scama nesimtzita si inselatoare..dar,de cat timp mishca scamele? adica,HELLOOO,cum s a ajuns in situatia asta? st uimita..saracutza....